Treasure Hunt în Slănic Moldova cu prietenii și o surpriză

Acum un an un prieten propunea să mergem o dată la 2 luni la munte, măcar pentru un weekend. Din păcate nu prea ne-am ținut de promisiune datorită programului anevoios și al stilului de viață modern și haotic. Însă, weekend-ul trecut am fost în Slănic Moldova cu prietenii să facem un grătar și un Treasure Hunt. Munca de convingere nu a durat mult. Toată lumea muncește din greu și e deajuns să vină cineva cu propunerea care trebuie să îndeplinească câteva condiții:

• Să fie weekend sau zile libere.
• Să fie ieftin.
• Să nu fie departe.
• Să avem baie în cameră.

Weekend am găsit, 10 – 12 noiembrie. Ieftin a fost, am stat la Pensiunea Poiana Verde unde am obținut un deal bunicel, ne-a lăsat camerele la 120 de lei pe noapte, pentru că am ocupat aproape toate camerele. Departe nu a fost, Slănic Moldova este la doar 200 de km. Baie în camere am avut.

Cazarea

Locația are 2 clădiri,​ cu capacitatea de 41 adulți și 18 copii în 19 camere. Au restaurant, o sală de conferințe, pingpong, frigider, televizor, baie în camere. Au o terasă mare, mai multe locuri de făcut grătare, bucătărie mică în vilă, sistem audio, internet. Au voie animalele de companie. Curat este, căldură este, iar camerele sunt mari și spațioase. Noi, în scurta noastră ședere nu am întâmpinat nicio problemă legată de cazare sau dotări. Ni s-a pus tot la dispoziție ba chiar ne-au dat un ceaun imens să facem o tochitură. Și ce tochitură a ieșit.

Treasure Hunt

Atracția mini-excursiei a fost un concurs de vânat comori. Conceptul este destul de simplu: Trebuie sa creezi câteva echipe, să îi pui să alerge de nebuni din punct în punct în locații bine definite, să rezolve niște probleme, ghicitori, provocări, să găsească indicii până ajung la final unde îi așteaptă comoara.

Noi am stabilit 8 puncte in Slănic, unde am amplasat strategic 8 persoane. Am format 6 echipe a câte 4 persoane, le-am dat eșarfe să îi diferențiem și am dat startul. La început au primit niște plicuri cu o hartă mută și primul indiciu spre ce punct să se ducă. Fiecare echipa a avut traseul diferit, dar aceeași distantă de parcurs, să nu se ducă buluc toata lumea în aceeași direcție, greșeală ce am învățat-o din alte ediții.

În posturi, au primit niște probleme și ghicitori pe care trebuiau să le rezolve pentru a primi indiciul spre urmatorul punct. Exemplu:

Îi felicit pe cei din puncte care au îndurat frigul de dragul jocului și a prietenilor care au jucat.

La punctul 8, i-am așteptat eu cu comoara după care au alergat atâta. Nu iți imagina că au câștigat cine știe ce. Premiul era mai mult simbolic: au primit căni, magneți de frigider și clopuri românești. Felicitări echipei gri, Pană, Giucu, Cristina și Porto care au terminat traseul primii. Îi felicit și pe ceilalți că au terminat și nu s-au dat bătuți.

După atâta alergare am fost la Crama Domnească să băgăm o ciorbiță și să ne revenim.

Surpriza

Supriza a fost cererea în căsătorie făcută de Pană. Înainte să începem Treasure Hunt-ul a căzut în genunchi și a cerut în mod tradițional în fața tuturor prietenilor mâna fetei. Din fericire pentru el, răspunsul a fost DA. Un moment foarte emoționant pentru toată lumea. Cred că atunci mi-am dat seama cât de mult am crescut, prin câte etape ale vieții am trecut și prin câte urmează să mai trec. A fost un șoc, mai ieri mergeam la majorate, acum încep nunțile.

Îi felicit sincer și sper să fie fericiți până când le cad dinții la bătrânețe înconjurați de nepoți care nu îi vizitează niciodată pentru că sunt prea ocupați cu blogurile de travel.

Tochitura

De un an și ceva suntem fascinați de această delicatesă. Peste tot pe unde mergem la munte luăm cu noi ceaunul și băgăm o tochitură. Rețeta variază de fiecare dată și parcă iese din ce în ce mai bună. Este un ritual păgân magic, unde fiecare are rolul bine definit:

Fauritorii focului – adevărați adepți ai lui Hephaestus care fac focul si îl întrețin. Un job periculos pentru că lucrează cu toporul și cu focul.

Druidul – este cel care amestecă din cand în când în substanța din ceaun. Pericole există și aici, pentru că pot sări pe tine bucăți încinse sau iți poate intra fum în ochi. Deasemenea, acesta are datoria să guste din când în când și are dreptul să aleagă cine să guste. Druidul are de obicei un ajutor care îi înmânează ustensilele și paharul de bautură.

Maestrul betiv – este descendentul lui Dionysus care are datoria să nu existe niciun pahar gol și să salveze lumea prezentă de la sete. Consideră că apa te ruginește dacă nu e combinată cu vin și inchină des un Noroc! spre sănatătea și bunăstarea camarazilor săi.

Chiuitorii – Sunt cei care dansează în jurul focului și țipă pe ritmuri lăutărești. Treaba lor este sa întrețină atmosfera și să nu lase liniștea să se așterne. Ceea ce nu prea se cunoaște este că aceștia au un chiuitor șef, care deține tehnologie, cunoștințe avansate și pune muzică la o boxă externă sau la un sistem audio cu ajutorului unui telefon.

Bucătăresele – Adevărate nimfe ale cărnii. Ele prepară carnea și o condimentează cu multă iubire în timp ce nesimțiții ăia stau și beau în jurul focului. Tot ele fac mămăliga, ouăle și rad brânză.

Sosierul – este acea persoană care consideră că mai mult sos nu strică niciodată și că mereu mai trebuie pus ceva în tochitură. Se lasă ușor fermecat de Maestrul bețiv. Iubește pe toată lumea și spune povești interesante.

La final dupa ritual, toti ne așezăm la masă, lăudăm pe rând toți participanții mai cu seamă pe druid și ne apucăm de mâncat. A ieșit o nebunie și de data asta, deja ne gândim la urmatoarea ieșire. Dacă vrei mai multe detalii despre Treasure Hunt, contacteaza-mă!

Am făcut un filmuleț să vezi cum a fost toată distracția: