Oh, Ramona – Review-ul lui Ion

De : Ion0 Commentarii12 Vizualizari

Disclaimer

Am fost la premierea specială Oh, Ramona la Cinema City Galați. Spre uimirea mea am aflat că regizorul filmului este o gălățeancă iar o parte significantă din echipa de marketing este tot din Galați. Nu mint, asta mi-a atins coarda patriotică, sentimentul de apartenență la tribul asta de 300k oameni.

Am intrat în sala de cinema cu sentimentele amestecate dar cu mintea deschisă pentru că îmi doream mult să fie un film bun, dar hai să vedem. E fără spoilere!

Review

Filmul se bazează pe firul narativ din cartea Suge-o, Ramona, scrisă de Andrei Ciobanu, om de radio și practicant de stand-up cu centura verde la comedie, după gusturile mele.

Nu am citit cartea din sentiment de hipstăreală și pentru că părea mai mult pentru adolescenți aflați în mijlocul furtunii hormonale. Din câte am înțeles filmul este interpretarea regizorului asupra cărții mai degrabă decât o copie fidelă a acesteia dar esențialul este același.

Toată acțiunea se învârte în jurul fanteziilor și experiențelor sexuale ale unui adolescent pe nume Andrei. Andrei tânjește după colega lui, Ramona, visul umed al fiecărui licean. Ramona reprezintă acea tipologie de fată la care am consumat multe șervețele și lubrifiant în perioada coșurilor. În scenă mai apare și Anemona, fată misterioasă, care completează triunghiul amoros.

Filmul nu se ia in serios la prima vedere, umorul fiind pe alocuri penibil dar detensionează situațiile “cringe”. Inițial am crezut că o să fie o copie ieftină American Pie dar am fost plăcut surprins să văd că Oh Ramona are o personalitate proprie. Clișeele sunt la ele acasă, filmul practic începe cu tipologiile arhicunoscute de elevi de liceu.

Tot filmul este presărat cu glumițe stupide menite să ascundă tragedia peste care trecem cu toții pe la acea vârstă. Experiența primelor iubiri poate fi tragică și dureroasă mai ales atunci când ești aolescent și nu prea știi ce faci. Acum, după câțiva ani de la acele momente, pentru mine acele amintiri imi provoacă o nostalgie plăcută. Să suferi din dragoste mi se pare un privilegiu, o experiență care te obligă să înveți, să evoluezi. Cred că asta a fost și mesajul filmului. Cel puțin eu așa l-am perceput.

Singurul antagonist este însuși Andrei. El duce o luptă constantă în interior să descifreze ce își dorește de fapt. Îți sună familiar? De câte ori nu te-ai întrebat dacă ești unde trebuie sau cu cine trebuie în viața ta? Da, Oh Ramona încearcă să apeleze la nesiguranța ta și te face să contemplezi propria ta situație amoroasă.

Un alt aspect pe care l-am observat a fost faptul că filmul este în engleză. Răspuns la întrebarea de ce, este că filmul vrea să atingă și o audiență străină. Personal cred că ar fi fost penibile aceleași replici în română și aș fi avut acel sentiment de cringe tot filmul.

Concluzie

Văd Oh Ramona ca pe un experiment riscant dar reușit din punct de vedere al cinematografiei autohtone. Deși are acele straturi adânci care îți stârnește anumite sentimente nostalgice îngropate în cerebel, la bază este un film pentru adolescenți. Probabil dacă aveam 16 ani nu aș fi văzut decât bunăciuni și glume puerile. Cred că Oh Ramona reușește să capete un înțeles diferit pentru fiecare.

Efecte: 75 de ioni – Locațiile de filmare sunt alese bine, scenografia este frumoasă iar personajele par să fie de acolo.

Firul narativ: 70 de ioni – Povestea este clișeică.

Personaje principale: 77 de ioni – Actorii joacă bine, Ramona e superbă iar Andrei vorbește engleza bine.

Personaj negativ: 75 de ioni – Ai putea spune ca Ramona e personajul negativ, dar eu consider că gâlceava din suflețelul lui Andrei este “personajul negativ”.

Verdict final: 74 de ioni

Ce zici?