Istoria mascotelor Campionatului Mondial

De : Ion0 Commentarii54 Vizualizari

Dacă tot am făcut o antologie a logo-urilor Campionatului Mondial mi-am amintit impactul pe care îl au asupra copiilor și nu numai, mascotele de la aceste evenimente. De la ediția din 1966, organizatorii au început să adopte tradiția de a avea o mascotă oficială la fiecare ediție a campionatelor mondiale.

Motivele variază dar pariez că au creat aceste mascote să facă fotbalul mai atractiv pentru copii, să vândă mai multe jucării, suveniruri și de ce nu, să mănânce și designerii o pâine. Cum e firesc, de-a lungul anilor au fost diverse controverse în legătură cu aceste mascote sub diverse pretexte: ba nu înglobau toate simbolurile țării gazdă, ba erau prea simple și seci ba erau de-a dreptul stupide.

1. Leul Willie – Anglia 1966

Leul reprezintă roialitatea engleză care poartă cu mândrie Union Jack-ul pe care scrie World Cup. Este un tribut adus fiului artistului pe care îl chemă Leo. Prima mascotă la un campionat mondial a purtat noroc englezilor, aceștia câștigând primul lor trofeu mondial. Willie este un leu simplu și simpatic care lovește mingea cu seninătate, este printre cele mai reușite mascote din această listă.

2. Juanito – Mexic 1970

Juanito ar trebui să reprezinte tipologia microbistului mexican: simplu îmbrăcat în verde, cu un simbol național pe cap, un sombrero. Autorii au vrut să arate inocența acestui sport diminutivand unul din cele mai comune nume de la ei, Juan. E un fel de Ionuț al mexicanilor. Faptul că e copil ar trebui să facă oamenii să empatizeze mai ușor și să fie mai sensibili. Mie nu îmi place așa tare.

3. Tip și Tap – Germania de Vest 1974

În plin război rece cu o cortină de fier fictivă și fizică, Germania de Vest a găzduit a 10-a ediție de cupă mondială prezentându-i pe Tip și Top. Cei doi ar trebui să simbolizeze cele 2 Germanii unite, de aceea, aceștia poartă tricouri albe, neutre. Pe ei scrie WM 74 adică Weltmeisterschaft (World Cup) 1974. Din păcate a trebuit să mai aștepte incă 4 cupe mondiale (16 ani) că visul unificării să devină realitate.

4. Gauchito – Argentina 1978

Dintr-o lipsă de originalitate, Argentina alege să își facă mascotă după modelul Mexicului. Gauchito a fost criticat pentru asemănarea lui cu Juanito destul de mult, nu o mai fac și eu, e evident. Oricum, Gauchito e mai slab, nu i se vede burta, e mai bronzat și poartă culorile naționale. Ar mai fi de spus că are un fel de dildău în mană, cică e bici. Numele lui este un diminutiv al haiducilor argentinieni numiți gaucho.

5. Naranjito – Spania 1982

Seria de mascote umane se termină în Spania unde o portocală devine mascotă. Spaniolii au jucat-o safe și au pus o portocală mica si simpatică pe post de mascotă. Nu e nimic special de spus, e bine că promovează sportul și vitamina c.

6. Pique – Mexic 1986

La început am crezut că e un cactus, avea sens dar după ce m-am uitat mai atent mi-am dat seamă că e un ardei iute. Înțeleg aluzia chiar și conexiunea cu numele. Oricum pentru mexicani e simplu, pui un sombrero pe orice și e de-al lor. Pentru 2026 le sugerez o tequila.

7. Ciao – Italia 1990

Probabil cea mai ciudată mascotă. Cred că italienii mâncau pizza cu marijuana când au făcut cretinătatea asta. Am stat mult și m-am gândit la ce ar putea să însemne niște bețe cu cap de minge. Singura concluzie e că se gândeau la liniuțe când trăgeau liniuțe.

8. Striker – SUA 1994

E un cățel îmbrăcat în straiele jucătorilor americani. Acest cățel atacant a văzut meciul legendar dintre România și Argentina. Warner Bros cu toată industria și tehnologia de care dispunea nu au putut să facă decât un Scooby Doo în stilul primei mascote, Willie. Mă bucur că nu s-au complicat, e simplu și eficient.

9. Footix- Franta 1998

Probabil cea mai emblematică mascotă de la campionatele mondiale. Cocoșul galix, Footix este simplu, eficient și înglobează toate sentimentele și speranțele acelei ediții. Bineînțeles că sunt subiectiv. Și că lucrurile să fie și mai lacrimogene, Ettie, fiică lui Footix, este o puicuță ce va fi mascotă campionatului feminin de fotbal din 2019.

10. Ato, Kaz & Nik (The Spheriks) – Coreea si Japonia 2002

Ok, dacă Ciao din Italia mi s-a părut ciudat, ăștia mi se par de-a dreptul oribili. E ca și cum au desenat într-o baltă de ulei făcută de o dacia. Știam că japonezii sunt ciudați. Teoretic Ato este un fel de antrenor și Kaz cu Nik sunt elevii acestuia. Culorile nu au nicio legătură cu steagurile celor 2 națiuni.

11. Goleo 6 și Pille – Germania 2006

Leul Goleo este verișorul retadat din Germania a lui Willie. Este permanent pe cocaină pentru că vorbește cu mingea lui, Pille și nu poartă pantaloni. Foarte, foarte ciudați germanii.

12. Zakumi – Africa de Sud 2010

It’s time for Africa! Atât îmi amintesc din 2010. Nu mi-a rămas în minte leopardul Zakumi. ZA vine de la Africa de Sud iar Kumi înseamnă 10 în diverse dialecte de acolo de la ei.

13. Fuleco – Brazilia 2014

Este un armadillo care a avut ca misiune secundară pe lângă promovarea fotbalului, scoaterea în evidența a speciilor pe cale de dispariție din Brazilia. Cuvântul fuleco este o combinație între fotbal și ecologie. E prima mascotă cu cont de twitter.

14. Zabivaka – Rusia 2018

Nu înțeleg de ce nu au pus un urs ca mascotă și au pus un lup. Nu am înțeles ochelarii, mă duce cu gândul la ski dar designer-ul zice ca Zabivaka are nevoie de ochelari pentru că este foarte rapid pe teren. În caz că nu știi rusă, numele înseamnă marcator de gol. Nu e o mascotă rea, dar nici cea mai reușită. Aparent a adus noroc Rusiei căci a ajuns mai departe ca niciodată.

Într-o viață de om ar trebui să poți asista la aproximativ 20 de cupe mondiale. Eu mi-am consumat deja vreo 7. Chiar sunt curios care vor fi mascotele și restul materialelor vizuale pe care le vor folosi la următoarele cupe mondiale. Când o să facă Cupa Mondială în România în 2218, sunt sigur că o să fie un dac mascotă.

Ție ce mascotă îți place și ce mascotă ai vedea pentru România?