*Acest articol nu face reclamă niciunui personaj/partid politic!
În ultimele zile am auzit numai expresii de genul: „ăsta nu e bun, că fură”; „asta nu a făcut nimic”; „sigur ne minte și ăsta”; „nu e bun că e e de la PLM”; „nu am cu cine să votez” „ce să faci, nu ai ce să faci?” Ieri am fost la vot și m-am aflat în același impas ca tine. Am avut de făcut o alegere pentru viitorul meu și al orașului în care trăiesc. Ca în orice decizie importantă din viața mea, am pus în balanță alegerile pe care le am de făcut. Dilema este ce fac când toate opțiunile mele sunt rele din punctul meu de vedere?
Am avut de ales dintre mai mulți candidați, doar doi cu șanse reale de a câștiga, în viziunea mea, amândoi, opțiuni rele, dar unul puțin mai rău ca celălat. Ce am făcut?
- Să aleg răul cel mai mic. Din start o opțiune greșită, pentru că aș alege un candidat pe simplul motiv că celălalt este mai rău, știind că și alegerea asta este tot greșită.
- Îmi anulez votul. Doar dacă majoritatea oamenilor și-ar anula votul ar fi o opțiune viabilă, dar atât timp cât acest mod de protest electoral este realizat de o parte mică dintre votanți, și această opțiune este greșită, și nu rezolvă nimic.
- Nu mă duc la vot. Probabil cea mai greșită dintre opțiuni. Lipsa mea de la procesul electoral, exprimă doar nepăsare și neimplicare, nicidecum un protest și nu face decât să arate aleșilor că nu îmi pasă de soarta mea și le dă mană liberă să facă ce vor, argumentul lor perfect legitim fiind: „atata timp cât nu iți pasă…”.
- Aleg candidatul cu cea mai mică șansă. O altă formă de protest. O opțiune greșită din punctul meu de vedere. Orice candidat are o șansă teoretică de a câștiga, și trebuie să mă gândesc că dacă acel candidat cu cea mai mică șansă câștigă, s-ar putea să fie mai rău decât cel cu șansa cea mai mare.
- Aleg răul cel mare. Pare o alegere greșită din start, dar cred că este cea mai viabilă opțiune: Cu cât unul din candidați are un procent mai mare la alegeri, cu atât răspunderea lui crește. Da, are o legitimitate mai mare, dar și răspunderea lui este mai mare. Oamenii au fost uniți când l-au votat, dar candidatul trebuie să se gândească ca pot fi la fel de uniți când calcă strâmb.
Concluzia ar fi că toate opțiunile sunt greștie. Așa funcționează sistemul, până nu îl schimbăm. Schimbarea durează, se face în timp cu oameni care se implică. Știu că e clișeic, dar este adevărat. Nu este deajuns doar să mergi la vot, trebuie să te informezi, să ai habar despre ce și cum, să te implici, să îți exprimi opinia, nevoile, să discuți despre asta, să fii exemplu. Merg pe ideea că dacă vrem să supraviețuim în sistemul politic actual, trebuie să o facem uniți și cel mai important, trebuie să alegem rațional, nu emoțional.
Nu sunt deloc mulțumit cu alegerea gălățenilor, nu aș fi fost mulțumit nici cu celelalte alegeri. Singura mea consolare și speranță fiind că dacă noii aleși nu își dau seama de responsabilitatea și încrederea pe care au dobândit-o bătându-și joc, vom fi la fel de uniți și hotărâți în a-i schimba. Aici trebuie să lucrăm, la partea cu „uniți”, după, le rezolvăm noi pe toate. Partea frumoasă este că suntem cei mai uniți atunci când avem un inamic comun. Sfatul meu politicienilor: Nu fiți inamicul nostru comun!
Așa am raționalizat eu alegerile de anul ăsta, tu ce crezi?
Ce zici?