Amintiri din trecutul îndepărtat

Zilele astea jucam Fifa cu prietenii și savuram o bere la temperatura optimă. Vreau să spun că ei jucau, eu degustam berea pentru că sunt varză la Fifa, dar nu-i nimic, le rup ursu’ la alte jocuri. Din discuțiile noastre periodice despre fetele de pe Instagram și părțile lor fiziologice, am ajuns la cât de realistice au devenit efectele grafice, și cum erau jocurile pe legendara consolă Terminator.

Iți aduci aminte de Bomberman, Mario, Adventure Island, Aladdin, “Tank” care se numește de fapt Battle City (dar cine naiba știa engleză pe vremea aceea)? Toate astea au făcut parte din copilăria mea și m-au modelat și inspirat, chiar dacă mama nu îmi înțelegea satisfacția și îmi spunea că îmi stric ochii și creierul cu drăcia ‘ceea.

Ochii nu i-am stricat încă, poate doar creierul, dar în nostalgia mea, vreau să las un tribut copilăriei și să mulțumesc universului că m-a materializat în ’92 și am apucat să stau multe nopți să ma joc și să descopăr universuri virtuale, unde totul era simplu și viața era măsurată în inimioare.

Cred că am salvat sute de prințese, am vizitat multe lumi, am demolat mii de pixeli în calea mea, apoi brusc, nu știu când, am crescut. Acum realizez că o parte din suflețelul meu a rămas undeva prin castelele lui Mario căutând și acum prințesa.

Am găsit majoritatea jocurilor pe internet, dar nu mai am aceeași plăcere, lipsește acel ritual, unde desfăceai terminatorul din cutie, după ce îți terminai lecțiile bineînțeles, îl montai, suflai în cartuș, dădeai 3 reseturi și pornea. Oricum mi-am pierdut răbdarea aia de plod încăpățânat să termin toate nivelele, dar mă bucur că mi-am amintit, și sunt mândru de micul și grăsuțul Ionuț care se chinuia cu cârnăciorii aia ai lui de degete să termine fiecare joc.

Te las singur cu jocurile, dă mai departe dacă ți-au stârnit o flicărire în copilul din tine.

1.Super Mario Bros